În urma etapei de evaluare, stabilim nivelul de dezvoltare al copilului pe următoarele arii de dezvoltare: cognitiv, limbaj, autoservire, socializare și motricitate.

Rolul evaluării abilităților copilului: stabilește decalajul dintre vârsta cronologică și vârsta mentală, pe toate ariile de dezvoltare; conduce la schițarea unui program individualizat care include recomandările de lucru și pentru acasă; reprezintă punctul de plecare pentru intervenția comportamentală; ghidează părinții în comunicarea eficientă cu copilul; ajută părinții să organizeze timpul și spațiul fizic; identifică comportamentele neadecvate.

Urmărește ariile: responsabilizare, independența și capacitatea de a reacționa adecvat în situații de viață cotidiană, formarea deprinderilor de autoingrijire și igienă personală, dezvoltarea abilităților de muncă, joc, petrecerea timpului liber, educarea și dezvoltarea capacităţilor cognitive, dezvoltarea și antrenarea motricității, formarea imaginii și încrederii de sine și dezvoltarea abilităților de relaționare interpersonală.

Terapia ocupațională ajută la:

• îmbunătățirea motricității fine și grosiere;
• dezvoltarea abilităților de viață independentă;
• dezvoltarea abilităților de a se juca cu plăcere cu o alta persoană;
• dezvoltarea abilităților de a se deschide emoțional și de a-și exprima propriile trăiri și dorințe;
• diminuarea stresului și a anxietății (specifice în special celor cu TSA);
• învățarea bazelor comunicării cu o altă persoană;
• stabilirea unei legături cu o altă persoană;
• învățarea construirii unui joc, a unei povești etc., descoperind propriile limite și capacități.

În cadrul Centrului Terapeutic Rainbow, mediul de terapie ocupațională este amenajat astfel încât să îi ofere copilului siguranță și să-i permită să se exprime liber, să experimenteze diverse situații și emoții, căutând și găsind soluții adecvate. Toate aceste lucruri îi îmbunătățesc imaginea și încrederea în sine, dar și abilitatea de a se integra în societate.

Jocurile sau activitățile educative adaptate vârstei mentale țintesc dezvoltarea cogniției, a proceselor de inter-relaționare prin apelul la efectele și beneficiile integrării senzațiilor și emotiilor.

Terapeutul ocupațional este preocupat să realizeze însușirea de către subiect a unor deprinderi pierdute sau cu un nivel scazut de funcționare si să contribuie la învățarea de noi deprinderi și abilități de către subiect, menite să le compenseze pe cele care au dispărut din diverse motive.

Are rolul de a crea un echilibru între sistemul nervos central și cel periferic.

Stimularea senzorială joacă un rol important în dezvoltarea personalității copilului. Simțurile îi ajută în primii ani să descopere lumea și să se descopere pe sine. Prin intermediul simțurilor învață să se apropie sau să se ferească de lucruri, locuri, persoane. Simțurile sunt mijloace importante prin care mediul înconjurator contribuie la dezvoltarea personalității copilului. Stimularea acestora într-un mod potrivit vârstei și nevoilor pruncilor este deci folositoare pentru creșterea lor într-un mod frumos și firesc.

Rolul terapiei de integrare senzorială este acela de a-l ajuta pe copil să înțeleagă stimulii pe care îi primește din exterior și să reacționeze potrivit fiecăruia. Dacă acesta nu poate accepta acești stimuli la fel ca ceilalți, cu siguranță, cu ajutorul unei intervenții specializate solicitată timpuriu, copilul va reuși să interacționeze cu acești stimuli, fiind invățat să o facă în felul său.

Terapia de integrare senzorială, practicată de terapeuţi ocupaţionali, foloseşte jocul, conceput în aşa fel încât să schimbe modul în care creierul reacţionează la atingere, sunet, vedere şi mişcare. Terapia de integrare senzorială implică activităţi care au rolul de a organiza sistemul senzorial prin furnizarea stimulilor la nivel vestibular, proprioceptiv, auditiv şi tactil. Periile, leagănele, hamacele, bilele şi alte echipamente special concepute pentru uz terapeutic sau de agrement sunt folosite tocmai pentru a oferi aceşti stimuli şi a evita comportamentele de autostimulare.

Comportamente precum mişcări motorii stereotipe, învârtitul, agresiunea şi comportamentele de auto-vătămare au fost corelate cu  tulburări de procesare senzorială. Fiecare comportament de acest tip interferează cu capacitatea unui copil de a se angaja în activităţi terapeutice.

Prin activităţi bine planificate de terapeut, terapia de integrare senzorială foloseşte stimulii senzoriali într-un mod organizat şi controlat, în funcţie de nevoile copilului. În fiecare şedinţă terapeutul construieşte caracteristicile mediului astfel încât să creeze doar reacţii adecvate din punct de vedere recuperator.

Terapia de integrare senzorială este un proces individualizat şi interactiv!

Studiile de specialitate au evidenţiat următoarele beneficii ale terapiei de integrare senzorială:

• schimbări semnificative în comportamentele din spectrul autist (componenta socială şi stereotipiile);
• progrese semnificative în raport cu obiectivele individualizate privind prelucrarea senzorială;
• asumarea de reguli, a funcţiei social-emoţionale şi a abilităţilor de autonomie personală.

Propun activități și proiecte creative, unde ei se simt în siguranță, acceptați și valorizați.

Atelierele tematice de grup:

• Încurajează creativitatea;
• Ajută la creșterea încrederii în sine;
• Ajută la dezvoltarea abilității de adaptare în diverse situații de viață;
• Facilitează exprimarea emoțională a copilului;
• Încurajează asertivitatea;
• Antrenează abilitățile empatice;
• Îmbunătățește abilitățile de comunicare și socializare;
• Reduce comportamentele problematice;
• Încurajează înțelegerea acțiunilor celuilalt.

Stimularea verbală la copii se recomandă pentru întârzieri în dezvoltarea limbajului (copii cu vârste cuprinse între 2 - 3 ani), dificultăți de comunicare specifice întârzierilor în dezvoltare, dificultăți de articulare, tulburări ale limbajului citit / scris. Nu există bariere de vârstă, însă se știe că orice copil are o capacitate de asimilare a informațiilor mai mare între 2 și 6 ani, decât mai târziu.

Mai mult decat corectarea limbajului, stimularea verbală înseamnă în prima etapă dobândirea comunicării funcționale. Copilul poate folosi la început gesturi și imagini pentru a se exprima. Interesul este ca el să se facă înțeles de ceilalți.

Sesiunile de lucru unu-la-unu (terapeut – copil) folosesc tehnici de întărire a comportamentelor pe care dorim să le învețe copilul alături de lucruri sau activități care îl motivează. Terapeutul îi da o cerință sau îi pune o întrebare, ajutându-l să și răspundă. Pe măsură ce copilul învață, terapeutul îl va lăsa treptat să rezolve cerința independent. Recompensele sale (jucăriile sau mâncarea preferată, laude sau atenție) îi sunt oferite pentru a premia răspunsurile corecte.